La
data de 1 august curent, când președintele UDMR își anunțase o primă
dorință de separare – cea de Ministerul Culturii pe care îl conducea,
mi-am permis să-i scriu despre o situație pe care o lăsa nerezolvată: Nu
dăduse curs Legii 290/2013 care îl obliga să elaboreze normele de
aplicare ale altei legi: cea care instituia Ziua Limbii Române la 31
august. Fapt pentru care și anul acesta, SĂRBĂTOAREA UNITĂȚII NOSTRE
PRIN LIMBĂ, urma, cum s-a și întâmplat, să fie celebrată de toți cei cu
simțire patriotică, în afara instituțiilor culturale pe care Guvernul le
lasă în grija miniștrilor UDMR.
Dar iată că o situație neprevăzută a făcut ca domnul Kelemen Hunor să
nu plece din fruntea Ministerului Culturii, conducându-l în continuare,
dar tot fără a elabora normele de aplicare prin care, la data de 31
august situația s-ar fi normalizat, iar această sărbătoare de importanță
națională pentru toți românii s-ar fi desfășurat la amploarea pe care o
presupune.
Acum, la 50 de zile de când încă mai este Ministru al Culturii fără să
poată spune că nu i-a fost sesizată respectiva obligație legislativă,
președintele UDMR vine cu o altă declarație separatistă: Nu cea de
Ministerul Culturii unde, fără să se mai separe, a continuat să nu-și
îndeplinească obligația legală pe care am avut onoarea să i-o amintesc,
ci una unde, în 97 de capitole, prezintă statutul unei regiuni separate
pe care o descrie ca: „o regiune autonomă în care cetățenii vor fi egali”,
ca și cum ar ști domnia sa ceva cum că în restul țării nu prea suntem.
Sau că nu prea e evidentă această egalitate de vreme ce, nici măcar
normele de aplicare ale unei Legi cum e cea pomenită, nu au ajuns să o
prevadă.
Fapt pentru care m-am gândit că luarea la cunoștință a obligației sale
privind Legea respectivă are măcar vreun ecou în documentul despre
prezumptiva autonomie care se vede că l-a preocupat într-atâta încât n-a
mai dat atenție altor obligații. Am studiat cele 97 de capitole ale
statutului de autonomie propus de domnia sa, am văzut cum a inventariat
cu grijă patrimoniul pe care vrea să pună stăpânire, am remarcat chiar
și faptul că vrea să facă jumi-juma cu încasările Loteriei Române și
să-și transfere justiția unei Curți de Apel în ogradă proprie; dar,
despre ce i-am scris eu, nu suflă nici aici vreo vorbă.
Și, zău, tare aș fi vrut să-mi dau seama cum prevede un asemenea
document despre care tot dumnealui pretinde că nu e separatist, modul în
care, într-o asemenea regiune autonomă din corpul României, va fi
sărbătorită an de an Ziua Limbii Române.
Dacă
n-a avut timp să gândească ce norme de aplicare dă Legii în toată țara,
măcar pentru o asemenea regiune pe care o are la inimă, ar fi putut s-o
facă!
Spre cinstea Guvernului din care face parte; ba, chiar am impresia că încă îl viceprezidează.
Iar,
pentru eventualitatea că dorința domniei sale de separare nu este reală
nici măcar în ce privește Ministerul Culturii, reproduc în anexă
scrisoare din 1 august.
Anexă:
SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI KELEMEN HUNOR
la 1 august 2014
SAU CE MAI EXISTĂ ÎNTRE CONFRATE ȘI CONCETĂȚEAN?
Este
vorba, Domnule Ministru, sau Domnule Președinte, de un confrate al
Dumneavoastră scriitor mai bătrân care semnează aceste rânduri, dar și
de concetățeanul Dumneavoastră, de asemenea mai bătrân, a cărui inimă
dăruită limbii române și nevoii ei de afirmare nu a găsit nici o alinare
ci, dimpotrivă, mai multă durere și suspin pe parcursul ministeriatului
la care renunțați astăzi. Așa că, între condiția de modest confrate și
cea de egal concetățean care Vă sunt, există, în ori ce caz, această
dată de 1 august 2014 când toată țara V-a ascultat declarațiile publice
prin care Vă încheiați mandatul de Ministru al Culturii și cel de Vice
Prim-ministru al Guvernului. Vice Prim-ministru, exact pentru aceste
probleme culturale, spirituale și de afirmare ale României în care trăim
cu toții și cu tot respectul unii pentru alții.
Ca să intru direct în subiect, fiind implicat de mulți ani de zile în
eforturile de a stabili în mod statornic o Sărbătoare a Limbii Române
care să ne unească pe toți vorbitorii ei și pe toți creatorii
spiritualității ei, am pledat cu perseverență pentru legiferarea Zilei
Limbii Române dar, în același timp, alături de toți oamenii,
publicațiile, instituțiile și organizațiile societății civile care m-au
sprijinit, am organizat manifestări vreme de ani de zile, până când, în
aprilie trecut a fost promulgată Legea 53/2013. Ba chiar și după această
promulgare, întrucât nu existau instrucțiuni de aplicare, iar
oficialitățile refuzau birocratic să se angajeze, tot împreună cu
organizațiile societății civile, cu susținerea din presă și a
autorităților locale de simțire patriotică, spre cinstirea acestei Legi,
am organizat anul trecut multe manifestări în localitățile țării și o
amplă manifestare centrală pe Valea Prahovei, aflată în legătură
internet cu organizații culturale ale românilor de pretutindeni și în
legătură sufletească directă cu participanții care au venit de peste
granițe spre a sărbători cu noi evenimentul. Un eveniment al cărui
cântec, devenit imn, dumneavoastră ca poet nu puteți să nu-l apreciați: „Ne cheamă Sfinxul din Carpați / Să fim alături frați cu frați / În miezul țării noastre sfânt / La ceas de mare legământ!”...
Dar,
nu numai ca poet, stimate confrate Kelemen Hunor, ci și ca Ministru al
Culturii în două dintre guvernele României, sunt convins că apreciați
ținuta cultural-patriotică prin care acest imn lansat de noi consacră un
asemenea eveniment de importanță națională: „...Cu
sufletele-alăturați, / De-aici spre patru zări zburați / Spre frații
ce-n străin pământ, / Țin rădăcina prin cuvânt / Și-ntinse aripi ce
vâslesc / Spre tot ce-i graiul românesc./ Spre tot ce-avem mai bun, mai
sfânt / Clădit și-n piatră și-n cuvânt. / Cuvântul românesc, rostit / În
slujbe de altar sfințit / Prin nobili ctitori, mari bărbați, / Eroii
noștri legendari, / Semeți, viteji, cu brațe tari, / Încununați / Cu
creste de Carpați!”...
Iar,
ca om care ați dat dovada răspunderii ce V-a făcut să demisionați din
ambele înalte funcții guvernamentale pentru a candida la cea supremă, de
prim și mare fiu al României, ales în fruntea patriei noastre străbune
spre a-i garanta progresul și spiritualitatea, cultivând idealul
dintotdeauna al românilor, iarăși nu se poate să nu vibrați la o chemare
precum aceasta care evocă tocmai funcția pentru care vreți să
candidați: „Ne
cheamă Sfinxul din Bucegi, /Simbol de voievozi și regi / Ce-aici
românii i-au avut / Din cel mai depărtat trecut! / Pe munții românești
urcați / Sub semnul magic din Carpați, / Pecete-adâncă, din bătrâni /
Peste suflarea de români.”...
Sunt
sentimente sincere și firești pe care dumneavoastră, ca poet, nu aveți
cum să nu le înțelegeți; și, dacă ar fi vorba doar de afinitățile
noastre literare, chiar mi-aș exprima speranța că le veți traduce cu
toată măiestria Dumneavoastră poetică, pentru a le face cunoscute și-n
alte limbi.
Dar,
cum spuneam la început, prin faptul că nu suntem doar confrați, ci și
concetățeni - eu unul de rînd, Dumneavoastră înalt demnitar - decizia Vă
aparține. Așa cum anul trecut a aparținut unui ministru de penibilă
amintire, a cărui miopie politică ne-a lipsit de orice sprijin. Din
fericire, acest cântec nu a răsunat în gol: chemarea lui a adunat zeci
de mii de oameni, iar versurile lui s-au cântat în toate localitățile și
comunitățile românești care au pus în aplicare legea, înainte de a o
face Guvernul, multe ministere motivând că nu există norme de aplicare.
Așa că, pe lângă organizarea manifestărilor de anul trecut doar cu
sprijinul societății civile, am străduit până ce Parlamentul a luat încă
o măsură legislativă: Legea 290 / 2013 apărută în Monitorul Oficial
din 14 noiembrie, care prevede: „Art.II.- În termen de 90 de zile de
la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii va elabora
normele de punere în aplicare a Legii 53/2013 privind instituirea Zilei
Limbii Române, astfel cum a fost completată prin prezenta Lege”.
Din
păcate, iubite confrate și concetățean Kelemen Hunor, de la 14
noiembrie 2013 până astăzi au trecut 261 de zile iar aceste norme nu
există, fiind blocate pe parcursul întregului Dumneavoastră Ministeriat.
Pentru că, în iarna trecută, antecesorul Dumneavoastră în fotoliul de
ministru a luat în considerație memoriul pe care i l-am adresat în
legătură cu această nouă Lege și l-a dat în lucru Direcției de Politici
Culturale care, la 13 februarie 2014, cu adresa nr.532, chiar ne-a
solicitat sugestii cu care să completeze proiectul de act normativ, pe
care a început a-l alcătui astfel, spre a fi supus aprobării. Iar
această aprobare Vă revenea Domniei Voastre, care tocmai reajungeați în
fruntea Ministerului Culturii.
Ei
bine, iată că ați petrecut mai multe luni în fruntea acelui minister,
perioadă în care demersul a rămas blocat, cu toate că, în calitate de
Vice Prim-ministru care girați întregul sector, nu se poate să nu vă fi
ajuns pe masa de decizie și un alt memoriu, pe care l-am adresat
Primului Ministru în legătură cu manifestările proiectate pentru anul
2014. Proiecte ce se pot realiza mai ales dacă intră în funcțiune
respectivele norme de aplicare.
Nefericirea
a fost că ele au rămas blocate la ministerul pe care cu onoare îl
conduceați. Iar astăzi, printre declarațiile făcute de Domnia Voastră în
legătură cu noul ministru pe care îl propuneți, nu am văzut măcar vreo
intenție de a-i lăsa lui, în continuare, această îndatorire, cu toate că
termenul limită prevăzut prin Lege este depășit, dacă calculăm bine, cu
171 de zile, iar noi intrăm în luna în care, tot prin Lege, Ziua Limbii
Române urmează a fi sărbătorită cât se poate de oficial.
Întrebarea care se pune este: „În
ce mod se va face această sărbătorire dacă, abuziv, ministerul pe care
l-ați condus, nu și-a îndeplinit obligația legală de a elabora normele
de aplicare?!”
Desigur,
noi, societatea civilă, alături de confrații din presă, de instituțiile
și autoritățile locale conduse cu simțire patriotică, vom face aceasta
Și vă spun foarte clar de ce: 1.Pentru adevărurile istorice despre
devenirea, ființa și cultura noastră care se atestă prin limbă; 2.Pentru
cinstirea viziunii poeților și cărturarilor noștri care au cântat
întotdeauna „ Limba ce-o vorbim”; 3. Pentru că multe țări
ale lumii au o zi în care își cinstesc ființa națională tocmai prin
expresia ei în limba națională și, chiar în jurul nostru Turcia și
Ungaria sunt un exemplu în acest sens; iar generozitatea recentelor
fonduri puse la dispoziție de Putin pentru propagarea limbii ruse în
lume, demonstrează chiar mai mult decât atât. 4. Pentru că, dintre toate
țările europene care au suferit de pe urma pactului Ribbentrop-Molotov
și a Zidului Berlinului și chiar dintre țările lumii, în afară de
coreenii care pretind că o fac din proprie voință, suntem singurii care
am rămas împărțiți în două state, limba fiind liantul cel mai puternic
pentru a ne ține împreună într-o cultură comună. Adică, spre deosebire
de alții, limba ne este și salvarea de la pieire ca națiune.
Dumneavoastră,
care vă pregătiți acum să Vă puneți candidatura la președinția acestei
țări, nu aveți cum neglija idealul ei de unire care dăinuie dintotdeauna
și nu se poate stinge vreodată; așa că orice soluție în această
direcție, chiar și paleativul unității prin limbă și trăirii
sentimentului de comunitate prin limbă, provin din vrerea acestui popor
pe care Vă pregătiți să-l conduceți. Și, dacă doriți într-adevăr să-l
conduceți, desigur că n-o faceți spre a-l conduce iar într-o fundătură,
ca și inconștiența egolatră a actualului președinte!
Noi vom face și anul acesta tot ce ne stă în putință. Ne vom înarma cu gândul că „Ne cheamă Sfinxul din Carpați / Să fim alături frați cu frați...”
și, nepărat, VOM FI!... Vom fi alături și vom sărbători cu toate
forțele noastre de societate civilă această Zi a Limbii care ne face
părtași la o cultură, o spiritualitate și o civilizație comună, adică
exact arealul pe care îl ocupa fosta Dumneavoastră funcție de Vice
Prim-ministru al Guvernului căruia mereu noi i-am adresat rugăminți
rămase fără răspuns. Vom realiza cum vom putea mai bine și cu mai multă
forță intelectuală toate manifestările la care ne-am angajat sau spre
care ne îndeamnă sufletul. Pentru că noi afirmăm un lucru pe care
conștiința Dumneavoastră de scriitor nu poate să nu-l aprecieze cu
sensibilitate, susținâțndu-l și prin glas de poet și prin discurs de
politician benign acestei țări: „... Și
să rămânem veșnic frați / Bând apa vie din Carpați, / Aici, la Sfinxul
din Bucegi, / Unde-am avut preoți și regi. / Și o Credință am avut / Din
veac de mare început; / Iar nimănui n-am făcut rău, / Crezând în Bunul
Dumnezeu / Care, cu noi, Va fi mereu! / Va fi mereu!”...
Da:
Înarmați cu o asemenea simțire la care V-am dori părtaș, noi vom
asigura și anul acesta sărbătorirea, chiar și fără ajutor oficial. Dar e
normal, oare, ca Statul, Guvernul, să nu facă nimic, în ciuda faptului
că există două legi, promulgate una după alta, tocmai spre a impulsiona
avântul civic prin care Țara își asumă o asemenea sărbătoare, chiar dacă
unii încearcă să o saboteze?!
Din
acest motiv, stimate confrate și concetățean Kelemen Hunor, am ascultat
cu sufletul la gură, atât motivația demisiei Domniei Voastre, cât și
gândurile adresate înlocuitorului pe care Vi-l propuneți, tocmai în
speranța de a găsi și un asemenea îndemn către el. Dar nu am găsit, la
fel cum, pe toată durata ultimului Dumneavoastră mandat ministerial,
măsurile începute de antecesorul Dumneavoastră au fost stopate.
Și, zău, mă mir cum, în aceste condiții, mai puteți să Vă doriți a fi candidat la Președinția României!...
Nu
Vă acuz; V-am spus că V-am urmărit cu atenție: Ați fost modest ca
pretenții și V-ați motivat candidatura numai sub semnul frivolului joc
politic: „De a putea pune condiții în turul doi, celui pe care să-l
susțineți mai departe”.
Dar la întrebarea „ pe cine veți susține?” ați avut, iarăși, un răspuns franc: „Nu dau nimănui cec în alb; vom negocia”...
Ce
veți negocia, Domnule Hunor, ca să-l susțineți, la modul mercenar pe
viitorul președinte? ... Ce altceva veți putea negocia decât, iarăși,
niște posturi de miniștri?!... Veți negocia și, sunt convins că, prin
șantajul care stă la baza compromisului politic, veți obține iarăși
Ministerul Culturii.
Da;
îl veți obține. Politicienii noștri se consideră deștepți dacă țin
pentru ei ministerele economice, de la care pot stoarce; și negociază cu
alții ministere menite să producă altceva decât bani: Viitorul
spiritual al țării, cel educațional sau cel al sănătății publice, s-a
dovedit a nu conta pentru ei. Acesta este un adevăr pe care
Dumneavoastră îl știți și, de asta, vreți să negociați. Poate numai,
dacă nu aveți alt interes: Acela de a se bloca în continuare asemenea
inițiative de afirmare națională, de importanța cărora se vede că nu
sunt conștienți contemporanii Dumneavoastră din viața politică.
Îmi
pare rău, Domnule Kelemen Hunor: Miza e prea mică!... Ar fi mai loial
din partea Dumneavoastră să nu candidați. Să nu terfeliți cu asemenea
calcule meschine ideea, totuși încurajatoare pentru români: Cea de a-și
alege un alt fel de președinte!
CORNELIU LEU
leuc@upcmail.ro
CORNELIU LEU
leuc@upcmail.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu